Se da o lupta acum. Pe de o parte e Vara cea incapatanata a carei arma principala e caldura mare, iar in cealalta parte e duioasa Toamna care, mai timida anul acesta, se chinuie si ea cat poate...
Ea vine incet, alunecand pe suflul vantului si facandu-si simtita prezenta in tremurul copacilor.
Se simte toamna si in auriul frunzelor ce stau sa cada la urmatorul val de vant si sa acopere pamantul cu un covor de culoare.
Si parca e mai liniste. O liniste ce te deprima. O liniste ce te face sa te inchizi in tine. Un sentiment de melancolie pluteste in aer. De parca durerile si gandurile te-au napadit deodata. Observi o oarecare nesiguranta in esecul frunzelor, observi cum pana si copacilor le e frica pentru ca vor fi parasiti. Asa te simti si tu. Dezgolit. Dezamagit. Derutat.
"Cri cri cri, toamna gri, nu credeam c-ai sa mai vii..."
Lasa ca vine si iarna, sagetatoareo si ne facem noi de cap de zilele noastre :P
RăspundețiȘtergereP.S. What I’ve felt... What I’ve known... Never shined through in what I’ve shown... Never be, Never see... Won’t see what might have been... What I’ve felt... What I’ve known... Never shined through in what I’ve shown... Never free, Never me! So I dub thee unforgiven... ;)