23 septembrie 2011

Toamna

      
        Se da o lupta acum. Pe de o parte e Vara cea incapatanata a carei arma principala e caldura mare, iar in cealalta parte e duioasa Toamna care, mai timida anul acesta, se chinuie si ea cat poate...                        


       Ea vine incet, alunecand pe suflul vantului si facandu-si simtita prezenta in tremurul copacilor.
Se simte toamna si in auriul frunzelor ce stau sa cada la urmatorul val de vant si sa acopere pamantul cu un covor de culoare.



       Si parca e mai liniste. O liniste ce te deprima. O liniste ce te face sa te inchizi in tine. Un sentiment de melancolie pluteste in aer. De parca durerile si gandurile te-au napadit deodata. Observi o oarecare nesiguranta in esecul frunzelor, observi cum pana si copacilor le e frica pentru ca vor fi parasiti. Asa te simti si tu. Dezgolit. Dezamagit. Derutat.
       "Cri cri cri, toamna gri, nu credeam c-ai sa mai vii..."

20 septembrie 2011

Testament



Dragii mei,

Daca azi nu mai sunt printre voi, sa nu ma faceti una cu pamantul.... Vreau sa simt atingerea focului. Trupul meu are nevoie de un final pe masura vieṭii pe care a dus-o pana acum, un final vioi, înflacarat, plin de ardoare...
Nu vreau sa ma închideṭi într-o cutie ṣi sa ma lasaṭi prada timpului sa ma corupa. Eliberaṭi-ma în atmosfera. Vreau sa zbor cum n-am zburat niciodata, sa simt mângâierea vântului, sa alunec pe cararea nemuririi ṣi sa ajung acolo unde numai visele pot ajunge.
Sa nu ma plângeṭi, caci o sa ma înec în lacrimi. Eu zâmbesc. Și am luat cu mine toate grijile ṣi toate supararile.
                                                           
V-am lasat speranṭele, visele ṣi toate gândurile bune. Orice ar fi, mergeṭi mai departe. Important este sa nu va considerati niciodata niste învinṣi.
V-am lasat dragostea. Iubiṭi, pentru ca acesta e cel mai frumos sentiment.
V-am lasat amintirile. Toṭi aceṣti ani au fost frumoṣi datorita voua, începând cu primii paṣi în viaṭa, primele cuvinte rostite, primul joc, primul surâs, prima petrecere, prima bauta, primul sarut, primul 10, prima absenṭa nemotivata, prima restanṭa, primii fluturaṣi în stomac, primul "Te iubesc"...
V-am lasat fericirea. Râdeṭi de momentele voastre de slabiciune, de zilele în care visaṭi sa deveniṭi niṣte astronauṭi, râdeti de iubirile pe care le-aṭi avut în gradiniṭa, râdeṭi la bancurile tâmpite pe care le auziṭi la prietenii voṣtri, cu toate ca ei nu ṣtiu cum sa spuna un banc, râdeṭi de propriile voastre gafe, râdeṭi de clipele în care nu îndrazneaṭi sa-i marturisiṭi sentimentele, râdeṭi de vecinul vostru care se descalṭa înainte sa intre în maṣinӑ, râdeṭi cu pofta mereu!
V-am lasat curajul, ambiṭia ṣi norocul. Lasaṭi frica deoparte ṣi fiṭi capabili în orice moment sa sacrificaṭi tot ce aveṭi pentru ce aṭi putea deveni. Sa vrei ṣi sa ceri cât mai mult de la tine este singura cale de a obṭine acelaṣi lucru ṣi de la ceilalṭi ṣi chiar daca nu vei reuṣi sa ajungi la luna, macar vei fi printre stele… Viaṭa e precum un joc de poker. Depinde foarte mult de noroc, dar mai mult de atât depinde de felul în care îl joci. Foloseṣte-ṭi mintea, cunoaṣte-ṭi rivalii, iar daca nu ai o mâna buna, fa-i sa creada contrariul ṣi câṣtigul va fi de partea ta.
V-am lasat lumina, culorile ṣi optimismul. Traiṭi-va viaṭa precum un pasager important de pe Titanic. Poate nu ajungeṭi la destinaṭie, dar cel puṭin aṭi mers la clasa întâi.
V-am lasat sentimentele frumoase. Aduceṭi-va aminte de vorbele ṣi poveṣtile pe care vi le-am spus, dar cel mai mult aduceṭi-va aminte de cum v-am facut sa va simṭiṭi.
V-am lasat trecutul, prezentul ṣi viitorul. Profitaṭi de orice clipa. Traiṭi-va viaṭa. Calatoriṭi pe unde eu nu am fost, învaṭaṭi ce eu n-am apucat sa învaṭ, distrati-va mai mult decât m-am distrat eu, cunoasteṭi cât mai multe persoane, petreceṭi timp cu prietenii ṣi familia, speraṭi, iubiṭi, TRĂIȚI!!
V-am lasat tot ce puteam sa va las, caci eu atât am avut, un suflet…