Sufletul este de fapt reprezentat de gândurile tale. Este ceea ce te reprezintă. Este scânteia existenței tale.
Sufletul este fericire, tristețe, frică, regret, durere, iubire, ură, curaj... Sufletul este atunci când îți bate tare inima. Când iubești. Când stai la înălțime cu brațele întinse și simți adierea vântului. Când închizi ochii și te adâncești în singurătatea gândurilor și iluziilor tale. Este lumea ta, pe care ți-o creezi după bunul plac, fără să ții cont de nimic altceva. Este ceea ce-ți place să faci. Este urna propriilor patimi. Numai tu știi ce e acolo. E ceva doar al tău pe care îl înțelegi doar tu.
Este ceva ce nu se poate explica prin cuvinte, pentru că e mai presus de orice. Este abisul seninului și al întunericului. Este lacrima ce te trădează. Este și rai, dar și iad. Este o poezie, o filozofie, o meditație.
Sufletul e o boare de vânt, o lumânare sau un chibrit. E o vibrație, fără de care ne-am stinge în tăcerea pietrelor.
Este mesajul ascuns printre versurile unei melodii. E ceva ce nu poți vedea, auzi sau mirosi, ci un complex de sentimente. Și e atât de complex, încât nu-l poți desluși. "Fiecare suflet este pentru alt suflet o lume ascunsă", spunea odată Nietzsche.
Sufletul e un ghiocel mic, firav și subțirel ce își scoate capul din zapadă. E înflorirea copacilor. E o ploaie caldă de vară, al cărei parfum te liniștește. E galbenul frunzelor ce dansează pe muzica toamnei. E mirosul strugurilor.E cântecul greierului. E un fulg de nea ce se topește pe obrazul tău. E țurțurul ce lucește din jgheaburile caselor. E furtuna ce se dezlănțuie în natură. E speranță. E ceea ce dă culoare. Ceea ce te macină.
Este ceea ce transformă nimicul în orice și oriceul în nimic.
Sufletul este viață. Căci apoi singurul lucru care rămâne ... sunt amintirile.
