Masca

Oare ce se ascunde in spatele măştii?

     Cine eşti tu? Ţi-ai pus vreodată întrebarea asta? Te întreb eu acum, iar tu probabil mi-ai răspunde: “Sunt Andrei.” Dar nu te-am întrebat cum te numeşti. “Sunt vecinul de vis-à-vis.” Nici unde locuieşti nu te-am întrebat. “Sunt avocat.” Am pomenit eu ceva de meseria ta? “Sunt o persoană liniştită.” Dar nu mă interesează cum eşti. Mă interesează CINE EŞTI…

     După cum observi, toate răspunsurile tale sunt legate în general de statutul tău social: nume, prenume, CNP, domiciliu, educatie, profesie etc. Noi suntem definiţi de ceea ce ne înconjoară. Dar asta doar la nivel de aparenţă, pentru că ce se ascunde în spatele aspectului tău fizic, al îmbrăcămintei şi al comportamentului ştii doar tu. Aşadar, ca să-ţi răspund la întrebarea de mai sus, tu eşti o MASCĂ.

     Camuflajul este cel mai mare truc al naturii, acesta fiind povara omului. El trăieşte în închisoarea propriei sale conştiinţe pentru a supravieţui în închisoarea realităţii sociale ce este invadată de legi scrise ori nescrise, fără de care ar fi un haos total. Cu acelaşi scop s-a inventat şi religia, care este un factor important în diferenţierea dintre bine şi rău. Oamenilor trebuie să le fie “frică” de ceva pentru a nu face tot ce le taie capul.

     Viaţa este o piesă ieftină de teatru, în care fiecare işi scrie propriul scenariu. Noi suntem personajele şi dăm dovadă de o reală improvizaţie în privinţa măştii cu care ne afişăm în public. Nu există sinceritate totală, aşa cum nu există nici adevăr absolut. Totul este perfect muşamalizat cu scopul manipulării maselor. Totul este o aparenţă mai mult sau mai puţin plauzibilă.

     Viaţa noastra e un show, un spectacol de varietăţi, o muzică ale cărei versuri le scriem noi, un dans a cărui coregrafie o facem tot noi, o cinematografie plină de actori amatori, o societate superficială. Noi suntem arhitecţii propriei noastre vieţi. Ne creăm personalitaţile, creăm diferite scenarii, ne acoperim faţa cu o altă faţă şi ne minţim între noi, chiar şi pe noi înşine.

     Cu toţii purtăm măşti din diferite motive. Un exemplu ar fi pentru că masca aceea reprezintă ceea ce ai vrea tu să fii de fapt ori pentru că aşa trebuie. Dar cel mai întâlnit exemplu este conceptul de plastilina. Adică o persoană care se mulează în funcţie de anturaj. Mai are denumirea şi de spirit de turmă. Oamenii se comportă precum oile, urmând orbeşte una sau mai multe persoane care lasă impresia că ştiu în ce directie merg.

     Totodată, sunt anumite lucruri pe care le păstrezi doar pentru tine. Tuturor ni se întâmplă să nu spunem exact ceea ce gândim din respect, ruşine ori din cauză că ceilalţi nu te-ar înţelege cu adevărat, aşa că n-are rost să-ţi baţi gura degeaba.

     Minciuna (ori omiterea unor adevăruri) şi prefăcatoria sunt nelipsite. Şi de aici rezultă şi problema principală a purtării unei măşti: ea poate cădea în orice moment…